“A Monster Calls”, povestea unui băiețel care nu vrea să își piardă mama

Din 24 februarie 2017 la cinema!

0

A Monster Calls” (“Copacul cu povești”) este un film regizat de J. A. Bayona după un scenariu scris de Patrick Ness, având la bază romanul omonim publicat în 2011.

Din distribuție fac parte: Sigourney Weaver, Felicity Jones, Toby Kebbell, Lewis MacDougall și Liam Neeson.

Am vizionat “Copacul cu povești” joi seara la Grand Cinema Băneasa. Nu am citit încă romanul care stă la baza filmului (însă sper să am timp să îl citesc în curând), așadar mă voi raporta doar la pelicula lui Bayona. Eu am fost întotdeauna persoana care plânge atunci când vede un film emoționant și m-am dus la avanpremieră pregătită cu un pachețel de șervețele, simțind încă de la vizionarea trailer-ului că producția nu mă va lăsa indiferentă. Dar nu mă așteptam ca la finalul peliculei, să constat că pachețelul urma să nu mai aibă nici un șervețel uscat. “Copacul cu povești” este un lungmetraj foarte, foarte emoționant despre un băiețel care nu vrea să își piardă mama și care se agață de speranța că tratamentul acesteia va funcționa și că vor rămâne împreună.

Voi încerca să nu dau spoiler-e pentru că este un film mult prea bine realizat, a cărui poveste merită să fie descoperită pe marile ecrane.

Conor O’Malley (Lewis MacDougall), personajul nostru principal, este un băiețel de 12 ani care locuiește împreună cu mama lui. Deși este grav bolnavă și niciun tratament nu funcționează, aceasta îl încurajează pe Conor, spunându-i că totul va fi bine.

Doar că lucrurile nu stau deloc bine. Conor se simte singur și deprimat. Tatăl lui (Toby Kebbell) i-a părăsit și locuiește în SUA, colegii de școală râd de el în mod constant și, uneori, îl bat, dar cel mai dureros lucru este că o vede pe mama lui cum își pierde zilnic puterea, fiind măcinată de o boală cumplită.

Într-o noapte, Conor ațipește, iar la șapte minute după miezul nopții, lucrurile o iau razna în cameră și își face apariția copacul din curtea bisericii, care prinde viață și îl anunță pe băiat că urmează să îi facă patru vizite. În primele trei îi va spune o poveste, iar în cea de-a patra va fi rândul lui Conor să fie naratorul, dar cu o condiție: povestea trebuie să fie adevărată.

Nu vreau să intru în detalii pentru că poveştile sunt foarte bine redate în film, ci voi aminti pe scurt ce vor conține. Prima este despre un rege și nepotul lui, a doua, despre un vindecător și un preot, a treia, despre oamenii care sunt considerați invizibili de cei din jurul lor, iar ultima este nu numai povestea lui Conor, ci coșmarul și, totodată, adevărul greu de acceptat.

Mesajele poveștilor sunt puternice și îl vor învăța pe Conor că viața nu este neapărat ceea ce ne dorim, iar oamenii nu sunt mereu ceea ce par.

După “The Orphanage” și “The Impossible”, regizorul spaniol J. A. Bayona revine cu o producție excelent realizată. “Copacul cu povești” este minunat creat și gândit, având un scenariu solid și efecte vizuale foarte bune care completează perfect povestea.

Filmul ne amintește într-un mod, poate, brutal, că atunci când adevărul este mult prea dureros, tindem să ne prefacem că nu îl vedem, creând un fel de protecție care să ne țină departe de ceea ce este mult prea greu de suportat, de realitatea crudă. Conor nu vrea și nu poate să accepte că sănătatea mamei lui nu se îmbunătățește, iar persoanele din jur nu îi aduc nici stabilitate, nici alinare. Se simte abandonat de tatăl lui, care acum are o altă familie în SUA, și nu are o relație prea bună cu bunica din partea mamei (Sigourney Weaver). De parcă nu ar fi fost destule probleme pentru un băiețel de numai 12 ani, Conor este bătut și jignit deseori de colegii lui de clasă. Nu e de mirare că ajunge să se simtă foarte singur. Copacul începe să îl viziteze deoarece Conor, fără să își dea seama, este cel care îl cheamă. Poveștile spuse de arbore conțin lecții de viață, însă băiatul nu vrea să le audă. El își dorește doar ca misteriosul copac să îi vindece mama și veți descoperi dacă acest lucru este sau nu posibil, vizionând pelicula.

Trebuie să recunosc că nu sunt o mare fană a efectelor vizuale, iar ceea ce mă interesează la orice film este, în primul rând, povestea, mesajul pe care mi-l transmite. Dar în cazul producției “Copacul cu povești”, consider că efectele speciale reprezintă o completare mai mult decât perfectă. Veți fi impresionați de grafica poveștilor spuse de copac și de aspectul acestuia din urmă. Culorile, sau mai bine zis acuarelele, sunt folosite într-un mod ingenios și amplifică emoția. Cu alte cuvinte, tot ceea ce ne prezintă filmul regizorului spaniol funcționează de minune.

În ceea ce privește distribuția, MacDougall interpretează personajul principal și redă perfect trăirile lui Conor, durerea și singurătatea acestuia. Sigourney Weaver este doamna Clayton, bunica strictă a lui Conor, Felicity Jones o interpretează pe Lizzie Clayton, mama lui Conor, Toby Kebbell este domnul O’Malley, tatăl lui Conor, iar Liam Neeson este vocea copacului, a monstrului care îl vizitează pe Conor la o oră fixă, 12:07, fie în timpul nopții, fie ziua, însă mereu la această oră.

În concluzie, “Copacul cu povești”, în opinia mea, este un film perfect care ne spune povestea unui băiat căruia îi este teamă că își va pierde mama și care trebuie să se maturizeze forțat pentru a putea accepta realitatea dureroasă.

Copacul cu poveștipoate fi vizionat de astăzi, 24 februarie 2017, la cinema. Filmul este distribuit în România de Freeman Entertainment.

Ti-a placut articolul?
Inscrie-te la newsletter si noi iti trimitem toate noutatile saptamanal.
I agree to have my personal information transfered to MailChimp ( more information )

Postează un comentariu

avatar