Frida

0
Într-o frumoasă zi de vară, superbă aș zice, că doar era ziua mea, am primit o carte minunată de la cea mai bună prietenă a mea, o biografie a Fridei Khalo, pictorița mexicană celebră pentru autoportretele sale, dar și pentru relația tulburătoare cu Diego Rivera, marele pictor muralist mexican. Până să fi citit cartea, nu aveam prea multe cunoștințe despre pictura mexicană, despre situația Mexicului în prima jumătate a secolului XX, dar după o lectură pasionantă, am reușit să dobândesc anumite informații și detalii ce mi-au făcut o imagine de ansamblu cu privire la contextul istoric, politic și artistic în care a acționat Frida Khalo. De aceea am putut să judec acuratețea informațiilor oferite în filmul de față, realizat de Julie Taymor, a cărei muncă o cunoșteam pentru că vizionasem The Tempest, varianta din 2010. Și pot să spun că da, povestea prezentată e destul de fidelă vieții descrise în diversele biografii ale acestei controversate personalități, dar parcă mi-ar fi plăcut mai mult dacă ar fi pus un accent și mai mare pe procesul de creație și pe viziunea ei artistică, și mai mult accent pe ea, pentru că în destule momente, Diego e cel în lumina reflectoarelor. Ceea ce e de înțeles pe alocuri, pentru că era soțul și, întrucâtva, mentorul ei, dar el trebuia să fie geamul străveziu prin care trebuia privită artista, nu cel care o pune în umbră.
f3
Despre cariera și viața primului artist mexican din secolul XX care a avut un tablou expus la Luvru se pot spune multe, iar filmul ăsta ne poartă prin anii cei mai tumultuoși ai renumitei pictorițe, unul dintre cei mai curajoși și excentrici artiști. Grație unor salturi în timp, adolescența și maturitatea Fridei sunt pictate în aceleași culori vii folosite de artistă în picturile ei (introduse și ele în film), iar decepțiile, durerea, fericirea și bucuriile ei sunt dezvăluite în jocuri de lumini și umbre, pe ritmurile delicioase specifice Mexicului. Deși la prima impresie Frida este o femeie puternică, plină de viață, care încearcă din răsputeri să nu depindă de nimeni, latura sensibilă a acestei fenomenale luptătoare este redată prin intermediul diferitelor relații cu familia, soțul și potențialii amanți (sau amante), dar și prin atitudinea abordată cu privire la evenimentele zbuciumate din viața ei și a Mexicului din secolul XX.
f4
Iubirea artistei pentru Diego, boala care o mutilează și accidentul care îi răpește posibilitatea de a mai avea copii, ruptura care intervine între surori în momentul în care Cristina devine amantă a acestuia, tumultuoasa situație politică a Mexicului, schimbările radicale în artă, izbucnirea războaielor mondiale și asasinatul lui Troțki, toate aceste evenimente sunt prezentate din prisma și prin ochii Fridei. Salma Hayek face un rol nemaipomenit, nu-mi amintesc s-o fi văzut într-ul rol atât de consistent și de convingător, merită toate laudele pentru că acest personaj nu e doar controversat, ci și extrem de complex datorită emoțiilor atât de diferite care-l străbat. Alfred Molina, în rolul lui Diego, este exact cum mi l-aș fi imaginat eu pe pictor, o secondează extrem de bine pe charismatica Salma. Mi-au plăcut și scurtele apariții ale lui Antonio Banderas, Edward Norton,Valera Golino și Geoffrey Rush, s-au achitat frumos de roluri, cu precădere cel din urmă, care l-a interpretat pe Troțki. Dar Salma e cea care fură privirile, atât de senzuală și încrezătoare, în ciuda handicapului și a durerilor, atât de frumoasă și cu o voce neașteptat de melodioasă.
Nu uita sa citesti
f1
Filmul are 2 Oscar-uri pentru cel mai bun machiaj și cea mai bună coloană sonoră. Și le merită, cu vârf și îndesat! Machiajul, costumele și coafurile sunt de pe altă lume, serios, e un cu totul alt univers, o cu totul altă cultură, atmosfera și decorurile te invită cu brațele deschise într-o altă tradiție, într-o țară atât de diferită de cele europene, populată de oameni vulcanici și plini de pasiune, mari amatori de dans, muzică și petreceri. Deși aura ei de excentricitate și controversele legate de viața ei sexuală îi dau o notă de fabulos, de legendar, de idol ce merită slăvit, dar în același timp dat jos de pe piedestal, Frida poate fi un model pentru oricine, din perspectiva omului care a dat un scop suferinței sale, și anume împlinirea pe plan artistic. Câți dintre noi ar avea puterea de a trăi cu un picior mai scurt decât celălalt, cu incapacitatea de a se reproduce, cu o coloană vertebrală strâmbă, iar spre final cu un picior amputat? Probabil doar cei cu o nemărginită poftă de viață, cum se vede că a avut Frida Kahlo.
 
Aici vă las doar o melodie din superbul soundtrack, marca Elliot Goldenthal:

[review]

[rwp-review id=”0″]

 

Ti-a placut articolul?
Inscrie-te la newsletter si noi iti trimitem toate noutatile saptamanal.
I agree to have my personal information transfered to MailChimp ( more information )

Postează un comentariu

avatar