Cred că mi-am găsit filmul preferat pentru Oscar-urile de anul acesta: Jocul Codurilor, titlu original The imitation game, producția care aduce un omagiu omului despre care Winston Churchill spunea că a avut cea mai importantă contribuție în efortul de război al Marii Britanii. Deși personajelor inapte care au putut să condamne un asemenea erou pentru „delictul” de a fi homosexual nu poți decât să le urezi să fiarbă în smoala cea mai fierbinte în cel mai năprasnic iad, celor care au pus umărul pentru realizarea acestui film trebuie să le mulțumim, căci au restabilit imaginea unui savant briliant, Alan Turing. Nici nu mă miră că filmul deja s-a cocoțat în topul 250 de pe IMDb, având o notă foarte mare (deși ar merita chiar și mai mult decât 8,2). Această producție este superbă din toate punctele de vedere, dar mai ales grație reușitei combinații de genuri: biografie, thriller, dramă. Nici măcar replicile pe alocuri siropoase nu știrbesc din frumusețea unui film ce prezintă cu atâta finețe un om genial, dar nefericit.
Jocul Codurilor, deși durează aproape 2 ore, nu te lasă să pleci din fața ecranului, nu te poți mișca, acțiunea te absoarbe cu totul, iar drama începe să te sufoce prin intensitate. Povestea este atât de frumoasă și, totuși, dureroasă, încât îți vine să plângi de necaz. Chiar Benedict Cumberbatch, cel care-i dă viață lui Turing, a mărturisit că în timpul unei scene finale, nu s-a mai putut opri din plâns, ca într-o cădere nervoasă. Motivul: atașamentul său pentru personajul jucat, gândul că acesta a suferit enorm și a fost afectat atât de tare de evenimentele teribile din viața sa. Acum înțelegem cam la ce nivel de identificare cu propriul rol a ajuns Cumberbatch, care oferă prestația carierei sale și nu o spun doar eu, ci și mulți alți critici. Eu mi-am învățat lecția, îl iubesc pe actorul ăsta de când l-am văzut în Sherlock, celelalte filme în care l-am urmărit n-au făcut altceva decât să-mi întărească opinia despre acest colos. Dar un asemenea rol n-ar fi putut să iasă în evidență fără un scenariu excelent și o regie atât de atentă.
De ce este această poveste atât de reușită? O mare parte din merit e a debutantului Graham Moore, care a adaptat cartea lui Andrew Hodges și a știut să pună accentul pe cele mai importante evenimente din viața lui Turing. Culmea este că, deși știm exact cum s-a terminat cel de-al doilea război mondial și că Enigma a fost decriptată, scenariul e atât de bine scris încât te ține cu sufletul la gură pe parcursul întregii acțiuni. Aici se vede talentul scenaristului, dublat de efortul unui regizor norvegian, Morten Tyldum, care a stat la cârma primului său film în limba engleză. Salturile în timp, cadrele alb-negru din timpul războiului introduse exact la momentele potrivite, pentru contrast, și indiciile presărate pe ici pe colo pentru a sugera felul în care va sfârși Turing îl țin pe cinefil încordat și îl împiedică să-și piardă interesul. Cum bine spunea colegul meu, Daniel, faza de la început, cu ceanura, și episodul cu merele oferite colegilor, anunță tristul sfârșit al unui mare om. Se cunoaște devotamentul celor care au lucrat la această producție, Moore a mărturisit chiar că voia să scrie un film despre Turing de când avea 14 ani.
Punctul de atracție al acestei încercări aproape inumane a echipei formate din Turing, Joan Clarke (Keira Knightley), Hugh Alexander (Matthew Goode), John Cairncross (Allen Leech) și Peter Hilton (Matthew Beard) este construirea unei mașinării capabile să se opună Enigmei, căci omul singur n-ar fi putut să învingă această armă a naziștilor. Raționamentul lui Turing a permis astfel crearea lui Christopher, o mașină de decodat, singura capabilă să decodeze la timp mesajele nemților. Designer-ul de producție Maria Djurkovic a realizat pentru acest film o copie fidelă a mașinii originale a lui Turing, deși a admis că a făcut-o la scară mai mare, scoțând în exterior unele mecanisme ce se aflau în mod normal în interiorul mașinii, pentru un impact mai mare. În ceea ce privește rolul criptologilor polonezi în descifrarea Enigmei, acesta nu este menționat în film, deși aceștia au reușit să decodeze mașina de criptat la început, atunci când setările erau mult mai puțin sofisticate.
Cei pasionați de matematică vor fi probabil fascinați de tematica acestui film, care insistă foarte mult pe Enigma și pe soluția găsită de Turing pentru a decoda această mașină. Cumberbatch le-a recomandat această producție tinerilor care se simt încă nesiguri, care nu reușesc să-și exprime gândurile exact cum ar vrea, celor care sunt hărțuiți de cei din jur pentru că sunt diferiți, celor care se simt excluși, outsider-ilor care vor vedea în Turing un erou, un om care a reușit să răzbată în ciuda dificultăților de a se adapta și de a se integra. Amnistia regală acordată cu titlu postum lui Turing a fost o încercare de a-i spăla imaginea pătată de acel proces absolut delirant. Cum să fii condamnat la tribunal pentru preferințele tale? Tare încuiați mai erau oamenii. Actorul principal din acest film a mărturisit într-un interviu că, în opinia sa, singura persoană care ar putea să acorde o amnistie pentru oricine e Turing, căci el a fost cel neîndreptățit, într-un proces îngrozitor, o adevărată rușine pentru istoria Marii Britanii.
Deși actorii din rolurile secundare au prestații foarte reușite, trebuie menționat mai ales Mark Strong (Menzies, MI6), toți sunt eclipsați de Cumberbatch, care-i superb. Interesant este că Benedict Cumberbatch și Alan Turing chiar sunt rude foarte îndepărtate în realitate: conform Ancestry.com, cei doi sunt verișori de gradul 17, legăturile de rudenie datând încă din secolul XIV. Abia aștept să mai văd o dată această dramă impresionantă, despre un om care-și afirmă genialitatea în ciuda stigmatului, care luptă împotriva violenței folosindu-și creierul.
Vă las aici o piesă din coloana sonoră minunată creată de Alexandre Desplat; mă pot mândri că mi-am dat seama din prima cine a fost responsabil de soundtrack-ul filmului, încă înainte de a apărea pe ecran, la început, numele compozitorului. Nu-mi vine să cred că în doar 2 săptămâni jumătate, acesta a reușit să înregistreze și să orchestreze piesele cu Orchestra Simfonică din Londra:
https://www.youtube.com/watch?v=RIELdjwCGHE&list=PL7u5PcqDte4Hj48MsYGpt6xd_-qX9rK8z
[review]
[rwp-review id=”0″]
