Majestic, titlu original The Majestic, e o dramă americană lansată în 2001, regizată şi produsă de Frank Darabont, al cărei scenarist a fost Michael Sloane. Frank Darabont e regizorul filmelor de succes: Închisoarea îngerilor şi Culoarul morţii. Majestic e unicul film regizat de Darabont al cărui scenariu nu e inspirat dintr-un roman de Stephen King. E prima dată când l-am văzut pe Jim Carrey într-un rol serios. Am fost obişnuit cu el în rol de comediant. Mi-a rămas acest film în minte deoarece prima dată l-am vizionat pe HBO, apoi pe casetă video. Cred că nu l-am mai revăzut de vreo 6-7, ani dar în mare tot mi-am amintit ce se întâmplă. De obicei, filmele care-ţi ajung la suflet nu ai cum să le uiţi. E o lecţie pentru toţi cei care se consideră cinefili. Deşi Majestic a primit recenzii mixte de la critici şi a avut o distribuție de zile mari, a fost un fiasco la box office, deoarece la un buget de 72 de milioane de dolari a avut încasări globale de 37 de milioane de dolari. (puţin mai mult de jumătatea bugetului)
Acţiunea filmului are loc în 1951 şi facem cunoştinţă cu Peter Appleton, un tânăr scenarist ambiţios. Are o viață împlinită: a scris scenariul pentru un prim film de succes Piraţii nisipurilor din Sahara, are o iubită şi o carieră în ascensiune. Doar că… Atunci când totul îi merge perfect, viaţa îi e dată peste cap, deoarece cineva din trecutul său îl acuză că ar fi comunist. Astfel, tot pentru ceea ce a muncit, toate proiectele lui sunt oprite. Appleton se refugiază în băutură şi într-o zi suferă un accident de maşină. Cade cu maşina în râu, se loveşte la cap şi când îşi revine nu mai ştie cine e, deoarece şi-a pierdut memoria.
Atfel, e descoperit de un bătrânel la câţiva km distanţă de un orăşel uitat de lume, Lawson. E confundat de întreaga comunitate cu un erou local, dat dispărut cu 9 ani în urmă. Peter, care acum preia identitatea lui Luke Trimble, îşi reface viaţa, întâlneşte marea dragoste… Alături de „tatăl” său, încearcă să resusciteze cinematograful Majestic din orășel. Majestic prezintă atât o poveste de dragoste cât și dilema unui om care încearcă să-și descopere propria-i identitate. Dar oare o dată cu trecerea timpului îi va reveni memoria?! Dacă da… Cu ce viață va trăi?! A sa sau a lui Luke?!
Cel mai mult mi-a plăcut motivația pentru care Harry Trimble vrea să redeschidă cinematograful Majestic: „Odată, locul ăsta a fost ca un palat. Orice bărbat, femeie, copil cu bilet, putea intra. Intrau ca într-un palat. Ca într-un vis, ca în rai. Toți aveau griji și probleme, dar când intrau în cinematograf uitau de toate. Și știți de ce? Datorită lui Chaplin, Keaton, Lloyd, Garbo, Gable, Jimmy Stewart și Jimmy Gagney (toți actori adulați în acea perioadă). Erau niște zeități. Și au prins viață aici. Ăsta era Olimpul. Erau fericiți că aveau privilegiul să-i vadă pe marele ecran. Televizorul… De ce să stai acasă să te uiți la o cutie? E mai comod? Nu trebuie să te gătești, doar stai acolo. Cum numești asta distracție? Singur, în sufragerie… Unde sunt ceilalți? Unde e publicul? Unde e magia?”. Din punctul meu de vedere, cei care se uită la filme trase din cinema au un IQ sub 20.
Cam așa stau lucrurile și acum. Majoritatea oamenilor care se consideră cinefili în loc să dea banii pe bilet și să vadă un film la calitate maximă, pe un ecran gigant, preferă să se uite la filme trase în cinema. Nu doar că imaginea e praf și pulbere, dar și sunetul e la fel. Eu vă spun cinstit.: chiar dacă am sistem home cinema, un ditamai TV 3D, tot prefer să vizionez un film la cinema. Și sunt un devorator de filme. Merg la cel puțin un film pe săptămână. De aceea sunt și foarte bucuros că cinematograful Dacia Reșița a renăscut din propia-i cenușă. Iar filmele care mie mi s-au părut bune mi le cumpăr originale pentru că așa o să le pot revedea oricând doresc eu la calitate maximă. Blu-ray-ul are sunet de cinema, iar calitatea imaginii (cel mai bine se vede la filmele 3D) e mai bună ca cea de la cinema. Singura problemă?! Nu e audiența de la cinema și nu am acel ecran gigant. De aceea, măcar o dată, un film care cred eu că s-ar putea să-mi placă vreau să-l vizionez la cinema, pe un ecran gigant.
Mai sus spuneam că a avut o o distribuție de zile mari. Sunt foarte curios câți dintre voi știu cine sunt acești actori:
Jim Carrey e scenaristul Peter Appelton, care suferă de amnezie după un accident de maşină;
Laurie Holden e Adele Stanton, iubita lui Luke Trimble şi fiica doctorului Stanton;
Martin Landau e Harry Trimble, tatăl lui Luke;
David Ogden Stiers e doctorul Stanton;
Brent Briscone e Cecil Cleman, şeriful din Lawson;
Jeffrey DeMunn e Ernie Cole, primarul orăşelului Lawson.
La un moment, când o parte din personajele din film intră într-un magazin, se uită la o poză cu eroi din al doilea război mondial. Această poză e reală. În scena din filmul Piraţii nisipurilor din Sahara, statuia cu care prinţul Khalid îl face knock-out pe profesorul Meredith e aceeaşi statuie care apare în Indiana Jones în căutarea arcei pierdute. În creditele finale, i se mulţumeşte lui Steven Spielberg pentru că le-a dat voie s-o folosească.
Majestic trebuie vizionat cel puţin o dată de orice cinefil, pentru e că primul rol al lui Jim Carrey în care nu e măscărici. Dacă vă place cum joacă, trebuie să vedeţi şi Numărul 23, unde e din nou demenţial. Când o să-l revăd, îi voi face review, dar acum am în plan alte filme de revăzut.
Majestic s-a lansat în România pe Blu-ray, iar la elemente speciale puteţi viziona scene şterse, trailer-ul şi filmul complet Piraţii nisipurilor din Sahara care rulează în timpul filmului Majestic. Din păcate, elementele speciale nu au subtitrare în limba română, dar le puteţi viziona cu subtitrare în limba engleză. 😉
[review]
[rwp-review id=”0″]
Cmentariile sunt închise