Dintotdeauna mi-a plăcut Kevin Costner, mi-a picat cu tronc atunci când am văzut Robin Hood: Prince of Thieves, după ce în prealabil citisem cartea. Pasiunea mea pentru Robin Hood s-a stins, dar admirația pentru actor e încă în viață; am avut ocazia să-l văd în multe filme și să-l apreciez pentru credibilitatea pe care o insuflă fiecărui personaj, iar când am dat peste A Perfect World, n-am putut să refuz o asemenea vizionare. Deși mai vechi, filmul ăsta are tot ce-i trebuie unei drame: personaje complexe și predispuse erorilor, o poveste intrigantă și plină de surprize, o doză substanțială de durere și regret. Desigur, sunt multe momente hazlii și emoționante, în care personajele principale dau senzația că lucrurile merg bine, dar nici atunci nu scapi de sentimentul că cineva o să fie rănit, că ceva grav urmează să se întâmple și nimic nu va mai fi la fel. Ajungi să-ți pese atât de mult de Butch, încât suferi doar la gândul că aventura trebuie să se termine și justiția să învingă.
Filmul ne prezintă legătura interesantă ce se creează între Phillip, un copilaș de 8 ani, și Butch, un evadat care-l răpește pe băiețel, folosindu-l pe post de ostatic, pentru a ajunge în Alaska nevătămat. Clint Eastwood pune în scenă exemplul perfect de victimă cu sindromul Stockholm, dar oricine s-ar fi atașat de Butch pe parcursul peripețiilor trăite de cele 2 personaje, eu chiar îmi doream să nu-l prindă nimeni și să ajungă unde vrea el, aș fi ipocrită să nu recunosc. Și nu e primul caz când personajul negativ nu e de fapt rău, ci are nuanțele lui: îl apără pe Phillip și pe mama lui de „asociatul” său imbecil și încearcă să-i ofere micuțului tot ce-i negase o mamă îndoctrinată, dar are tendințe violente și, să nu uităm, el îl răpește pe copil din propria casă. Povestea e excelentă, iar evoluția celor 2 „partners in crime” vă va impresiona cu siguranță. Ce să-ți dorești mai mult? Poate doar o echipă pricepută de oameni ai legii care să-i fie mereu pe urme vicleanului Butch. Scenaristul John Lee Hancock nu dezamăgește și oferă și justițiari de calitate, dintre care se remarcă Sally Gerber (Laura Dern) și Chief Red Garnett (Clint Eastwood).
Red Garnett are un rol foarte mare de jucat în povestea aceasta a răpirii lui Phillip, deoarece el a mai avut de-a face cu Butch și înainte. Când și unde, veți afla doar urmărind filmul. Deși sunt mare fană Clint, mie mi-a plăcut în mod special Sally, o femeie care trebuie să-și facă loc în echipa lui Red și care e de-o inteligență uimitoare, reușind să facă față unui mediu în care bărbații o cam iau de sus, pentru simplul motiv că e femeie. Toată acțiunea se petrece în anii ’60, așa că nu veți avea parte de cine știe ce gadget-uri sau efecte demențiale. Filmul se bazează pe actori și pe scenariu, care-i teribil de bine scris, părerea mea. Sunt o grămadă de scene în care te topești pur și simplu, Phillip (T.J. Lowther) este atât de adorabil și de isteț, n-am mai văzut un copil atât de simpatic de la Joel Osment încoace, când acesta juca un rol minunat în The Sixth Sense. Veți spune că un băiețel de 8 ani e prea mic pentru a înțelege exact gravitatea situației în care se află, de aceea este explicabil atașamentul său vizibil față de răpitorul său. Dar nu e așa, Phillip dă dovadă de o capacitate de înțelegere neașteptată și reușește să conștientizeze pericolele ce pot să rănească o persoană într-un mod iremediabil.
Deși accentul este pus pe legătura strânsă care ia naștere între Butch și Phillip, se urmărește în paralel și vânătoarea condusă de Red Garnett, care împreună cu echipa sa, încearcă să-i ghicească mișcările evadatului, să-l ia prin surprindere pentru a reuși să-l prindă. La un moment dat, există un moment foarte interesant în care Sally intră în pielea lui Butch și încearcă să descopere unde și, mai ales, de ce vrea el să ajungă într-un anumit loc. E o metodă care sună a joc, dar care dă rezultate, pentru că doar înțelegând un om, ajungi să-i ghicești intențiile.
Iar Butch nu-i chiar orice om, din contră, e un tip super inteligent, bun la suflet și cumva alergic la violență și abuz, deși nu ezită să le-o plătească cu aceeași monedă făptașilor. Inițial, Clint Eastwood, care nici nu intenționa să joace în film (Costner l-a convins), plănuia să-l aducă pe Denzel Washington în rolul lui Butch Haynes. Pot să-mi imaginez cum ar fi jucat Denzel rolul, sunt sigură că s-ar fi descurcat, dar Costner are un aer tare ștrengar când îl interpretează pe căutatul evadat, de parcă totul nu-i decât o glumă pentru el, de parcă e mereu pus pe șotii. Poate tocmai acest aer nonșalant și hazliu îl convinge pe Phillip să aibă încredere în el și să nu se simtă amenințat în prezența sa.
Phillip este cireașa de pe tort, nu doar rolul e foarte bine conturat, dar și actorul în sine e tare scump, cu zâmbetul ăla poznaș și ochișorii aceia negri. Îmi place foarte mult curajul pe care-l arată, deschiderea sa către noutate și aventură, felul în care vede el răpirea, ca pe o drumeție spre alte locuri. Nici nu mă mir, copilului i se refuza orice distracție specifică celor de vârsta lui, dulciuri sau costume de Halloween, pe motivul apartenenței la o religie. Atunci când unele sărbători sunt mai mult comerciale decât religioase, nu pot să cred că cineva ar avea inimă să refuze unui băiețel să-și ia un costum de fantomă și să colinde vecinii după bomboane. Oricine-ar fi acolo sus, probabil i-ar ierta pe copiii care ar umbla de Halloween costumați și fericiți, nu și pe părinții care le-ar refuza această bucurie. Pe lângă acest subiect spre care Butch trimite multe săgeți, mai mult sau mai puțin subtile, există și alte obiceiuri ironizate în film. Cum ar fi mediatizarea bolnavă a durerii unor persoane și zâmbetul pe care-l arborează politicienii în campaniile lor de ajutorare, care de fapt sunt mai mult de fațadă, pentru a câștiga voturi. Situații de genul există și acum, cu cât curg mai multe lacrimi și cu cât e mai disperată situația, cu atât politicienii pretind a da o mână de ajutor pentru a mai obține niște voturi pe ici pe colo.
Titlul este cât se poate de ironic și face referire la o replică de-a lui Sally din film. Într-o lume perfectă, Butch i-ar fi fost tată micului Phillip și ar fi avut grijă de el și de surorile sale, în lumea adevărată însă, rămân doar un bărbat care răpește un copil și un copil care se atașează de răpitorul său, în timp ce călătoresc într-o mașină a timpului. Aveți mai jos trailer-ul, vă invit să vedeți o un film pe cinste:
[review]
[rwp-review id=”0″]
