Știi imaginile de pe net care descriu câte o situație de pe Pământ atât de tâmpită, încât nu vrei să mai trăiești pe planeta asta? Ei, imaginează-ți că în filmul Pasagerii, ți se oferă posibilitatea de a pleca de pe Pământ, pentru a coloniza o altă planetă. Desigur, din cei 5000 de pasageri care călătoresc spre Homestead II, e foarte puțin probabil ca aceasta să fi fost motivația reală. Oricât de rău ar fi aici, să călătorești 120 de ani prin univers, fiind în stare de hibernare necesită multă voință și o doză mare de curaj, motivele care te-ar împinge să faci asta ar trebui să fie foarte solide. Jim (Chris Pratt), de exemplu, vrea să plece de pe Pământ deoarece vrea să ajute la construirea unei noi lumi. Doar că destinul îi joacă o festă și, împreună cu o altă serie de defecțiuni, capsula lui îl trezește pe acesta la viață mult prea devreme. Cu 90 de ani mai devreme.

Din fericire pentru el, mai există o persoană trează pe navă. Și nu e vorba de androidul foarte haios care servește la bar. Aurora (Jennifer Lawrence), o pasageră foarte frumoasă și creativă, s-a îmbarcat pe navă pentru a trăi o aventură despre care să poată ulterior scrie. Habar n-are ea ce aventuri o așteaptă din momentul în care se trezește la momentul nepotrivit. Premisa filmului e foarte interesantă și chiar oferă câteva momente foarte haioase pe la începutul filmului, până când îl apucă disperarea pe Jim și nu se mai poate comporta precum Matt Damon în Marțianul. Din păcate, deși subiectul putea să fie transformat într-o dramă foarte convingătoare, se pierde pe drum, scenariul devenind foarte previzibil pe alocuri.

Am apreciat anumite idei explorate în film, dar mi s-a părut că niciuna nu a fost analizată până la capăt. De exemplu, conceptul de tehnologie care a ajuns să înlocuiască omul aproape complet merita mai multă atenție. Cum să încredințezi viața a mii de oameni unei mașinării? Iar faptul că nici pe o asemenea navă și, chipurile, într-o viitoare colonie, nu scapi de castele sociale e un subiect bun de atacat. Cel puțin am primit câteva răspunsuri la întrebările: cum reacționezi atunci când știi că nu mai ai nicio cale de scăpare? Te bucuri cât poți de ceea ce ai sau începi să-ți pierzi mințile? Ce ești dispus să faci pentru a nu-ți petrece restul vieții singur? A, și cel mai important – un secret îl ții cel mai bine când îl știi doar tu. Deși oferă acțiune și multe momente simpatice datorită protagoniștilor care se potrivesc foarte bine, scenariul își cam pierde din farmec spre final. Misiunea celor doi de a salva nava care-i pe punctul de a se auto-distruge (și cu ea miile de pasageri) pare cam trasă de păr, la urma urmei, ei nu-s nici ingineri, nici membri ai echipajului.

De la regizorul filmului Imitation Game recunosc că mă așteptam la mai mult – lipsește tensiunea din pelicula nominalizată la Oscar acum doi ani. Pe de altă parte, vizual vorbind, filmul arată foarte, foarte bine. Scenele din spațiu sau când Aurora înoată într-o bulă de apă sunt uimitoare, nu m-aș plictisi niciodată să le revăd. Per total, în ciuda lipsurilor în materie de poveste, echipa de producție se poate considera fericită că a avut doi actori atât carismatici și potriviți în rolurile principale și cadre atât de frumoase, gata oricând să stârnească imaginația cinefilului. Filmul este adus în cinematografe de InterComFilm începând cu 23 decembrie, deci dacă sunteți curioși să vedeți aventurile lui Jim și Aurora, dați o fugă la cinema!
