Ca orice eveniment de anvergură, Comic-Con-ul de anul ăsta a stârnit și articole pline de „hatereală”, pe ideea că: dacă eu tot nu fac nimic, ia să arunc nițel cu rahat în curtea vecinului. Înțeleg conceptul unor publicații care critică tot, pentru că întotdeauna se vor găsi cititori pro și contra subiectului, curgând astfel opinii ce ulterior generează un trafic intens. Nici nu mai contează dacă e drept ce zici tu acolo, ai stârnit controverse, ți-a fost vizualizat articolul, asta era ținta. Sunt subiectivă, pentru că am fost voluntar acolo și coordonator al uneia dintre echipele de la acces, dar chiar mi se pare tras de par să ridiculizezi absolut orice, doar pentru că tu nu știi sau ți se pare ție că nu se potrivește cu tine. Înțeleg să faci mișto de politicieni imbecili și scârboși care fură pe rupte și se cred urmașii lui Ștefan, mă amuz cumplit când o ia lumea peste picior pe Răduleasca, doamna care nu prea-i doamnă, dar un eveniment care e abia la început, care prinde amploare de la an la an, nu merită să fie tratat pe același nivel. Și partea cea mai tristă e că râd unii de cei care au mers la eveniment, de public. Înțeleg să te iei de un mediu dacă știi și despre ce e vorba, dar să fii hater doar de dragul de a-ți face trafic pe site, asta e deja sad, ca s-o dau pe romgleză.
Aș minți dacă aș spune că a fost totul perfect, pentru că e mereu loc de mai bine. Dar cum să nu prețuiesc o asemenea experiență care mi-a dat ocazia să cunosc oameni inteligenți și amuzanți, fani ai unor seriale pe care eu le ador, dornici să muncească de dimineața până seara pentru ca alți fani să se bucure de evenimente la care nici nu visa lumea acum 4-5 ani. Cu clopoțeii la gât sau doage lipsă, oamenii care au stat în spatele EECC-ului de anul ăsta au împlinit vise; eu nici măcar nu-s în măsură să vorbesc despre tot acest fenomen, pentru că o bună parte din el – gaming-ul – îmi e cam necunoscut. Dar trebuie să fii chior să nu observi entuziasmul fanilor veniți să se joace împreună, să câștige concursuri și premii, să-și facă prieteni cu aceleași idealuri și hobby-uri. Ce să mai spui de zecile de fani care și-au cumpărat bilet, da, să facă poze cu actori cunoscuți care dau viață unor personaje geniale, sau să primească autografe de la ei? Când nu te atașezi atât de mult de personaje ce țin de lumea fantasticului, nu poți să înțelegi cât de adorați pot fi unii actori. Dar dacă îi asculți la panel-uri și vezi că actorii sunt chiar mai minunați decât personajele cărora le dau viață, măcar atunci n-ar trebui să te mai mire popularitatea unui asemenea eveniment.
Îmi promisesem mie și băieților că voi scrie câte un articol după fiecare din cele 3 zile de EECC. Dar m-am predat în fața oboselii și n-am mai scris, așa că mă revanșez acum, când totul e mai clar, pentru că s-a terminat, și ajung la concluzia că nu, părerea mea nu se schimbă, EECC-ul mi se pare la fel de grozav acum cum mi s-a părut și în cele 3 zile în care am alergat de colo colo, ca o rotiță mică într-o frumoasă mașinărie. Frumoasă și eficientă, dacă e să lăsăm modestia într-un colț. E timpul să dăm Cezarului ce-i al Cezarului: dacă de organizare nu s-a scris nimic în articole zeflemitoare, nici de bine, nici de rău, am s-o spun eu, din perspectiva celui care, alături de ceilalți voluntari, a făcut tot posibilul ca evenimentul să iasă memorabil. Iar numărul de încheieturi pe care voluntarii ce se coceau la soare sau înghețau în ploaie tot strângeau brățări e dovada că da, așteptările au fost mari, dar și rezultatul pe măsură. Nici n-au mai contat hibrizii care făceau scandal la poartă și se credeau buricul pământului, în momentele acelea îți dai seama că cea mai bună parte e că cei ce-ți stau alături îți sunt ca niște frați, pentru că-s când normali, când săriți de pe fix, dar puși pe treabă, chiar dacă asta implică potolirea unor spirite încinse.
E trist probabil să nu te poți bucura de un asemenea fenomen, pentru că ești prea ocupat să-i critici pe alții și să-i cataloghezi drept inadaptați pentru că nu se potrivesc în rafturile pe care vrei să-i pui tu. Și bravo lor că-s inadaptați pentru universul tău, nu mulți au curaj să se arate așa cum sunt. Revenind la lucruri mai frumoase, vă invit să vizitați pagina de Facebook a East European Comic Con, să vedeți în poze ce oameni frumoși au făcut parte din acest proiect, să citiți păreri direct de la fani, să vedeți cum anul acesta accesul general a inclus și participarea gratuită la panel-uri, poate cele mai interesante (pentru mine cel puțin) acțiuni din cadrul EECC. A fost haios să mă învârt printre atâția oameni, care mai de care mai diferiți, mă așteptam să văd și unicorns shooting rainbows out of their ass (o spun în engleză pentru că sună muuult mai haios așa). Dar de Aleea Artiștilor v-am zis? Despre concursurile pentru cei suficient de talentați cât să-și exprime gândurile în culori, tânjind poate cândva să ajungă să aibă și ei colțișorul lor la EECC, unde să vină fanii să-și cumpere postere cu semnătura lor. Fanii manga, cel puțin, trebuie să fi fost tare fericiți. Și cei Marvel, că au fost destule materiale și cu super-eroii copilăriei/adolescenței noastre.
Am menționat materialele care au rulat în exclusivitate la EECC? Din nefericire, fiind pe tură în momentul acela, mai mult mi-au fugit ochii prin sală să nu filmeze oamenii, dar tot am reușit să văd niște faze (din Mad Max, cel puțin) care vor da cinefilii peste cap atunci când vor ajunge filmele în cinematografe. Abia aștept să le văd cap coadă! Un sfat am pentru cei care vor veni la anul: dacă sunteți pe banii voștri, luați și strângeți câte puțin lună de lună, că veți avea pe ce sparge economiile la EECC, vor fi atâtea chestii după care vă vor fugi ochii încât nu veți ști ce să vă mai luați. Eu, una, unele chestii le-am cumpărat, altele le-am câștigat, am o tonă de amintiri de la EECC. Dar cele mai frumoase sunt, fără îndoială, oamenii cu care am lucrat. Oricât de clișeic ar suna, omul face locul, de aceea Comic Con-ul a ieșit atât de super. La urma urmei, și publicitatea proastă tot publicitate e, iar revolta fățișă a celor care au sărit să apere EECC-ul n-a făcut decât să confirme încă o dată că și în România benzile desenate, serialele fantasy, manga-urile, stand-up-ul și gaming-ul au mulți, dar mulți mulți fani. Câinii latră, iar EECC-ul merge mai departe, pe 13-15 mai 2016 să nu vă faceți planuri, vă așteptăm!
